MARIA, 47 DE ANI | 2 COPII, 12 ȘI 14 ANI | ANGAJATĂ CU JUMĂTATE DE NORMĂ
Mamă cu doi copii
Când ai copii mici, alergi după ei chiar dacă eşti obosită! După ce au mai crescut copiii, abia am aşteptat să mă întorc la serviciu şi să am timp pentru mine. A fost totul în regulă o perioadă, după care am început să mă simt din ce în ce mai epuizată, deşi copiii aveau tot mai puţin nevoie de mine. Uneori, mă enervam pe ei fără niciun motiv, fiindcă nu aveam energia necesară să fac faţă stresului de a mă ocupa de toate. Ulterior, mă simţeam extrem de vinovată pentru că nu voiam să fiu tipul acela de mamă.
Aniversările zilelor de naștere, Crăciunul, chiar şi cinele între prieteni deveniseră prea solicitante pentru mine. Aş fi vrut să fug şi să mă ascund undeva departe până se termina totul. Soţul meu mi-a sugerat să îmi reduc programul de lucru, ceea ce am şi făcut, însă situaţia nu s-a ameliorat. Mă simţeam în continuare obosită şi frustrată. Era un adevărat chin s-o iau de la capăt în fiecare zi. Mă săturasem să fiu obosită.
Primul doctor la care am mers mi-a spus că e normal să te simţi obosit când lucrezi şi ai copii şi că ar trebui să mă asigur că am un regim alimentar sănătos şi că beneficiez de odihnă. Mă simţeam neputincioasă şi inutilă pentru că nu reuşeam să fac faţă vieţii de zi cu zi. Aşa că am continuat ca şi până atunci, zbătându-mă zi de zi. Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Îmbătrâneam şi poate sufeream de vreo boală rară? Îmi spuneam că e ridicol, însă, în zilele mai proaste, mă îngrijora situaţia.
La un moment dat, am consultat un medic pentru o altă problemă şi mi s-a părut că acesta era foarte amabil şi că îmi acorda atenţia cuvenită. Aşadar, am hotărât să-i vorbesc despre starea mea permanentă de extenuare şi despre cât de groaznică era. Mi-a adresat mai multe întrebări cu privire la momentul declanşării stării, dacă simţeam o ameliorare după ce dormeam şi multe altele. Mi-a spus că ar trebui să-mi fac nişte analize de sânge pentru că s-ar putea să sufăr de fatigabilitate cauzată de un nivel scăzut al fierului. Am fost extrem de uşurată să aflu că nu era totul doar în mintea mea şi că poate exista o soluţie! Analizele de sânge au indicat un deficit de fier în organism, prin urmare medicul mi-a prescris tratament. S-ar putea să fie nevoie de ceva timp până mă voi simţi mai bine, însă simplul fapt că acum ştiu motivul pentru care mă simt aşa, şi că există şanse de ameliorare, mă ajută să văd viaţa dintr-o perspectivă mult mai optimist.